Sâmbătă, în aceeași zi în care Simona Halep a jucat finala de Roland Garros contra Mariei Sharapova, Ioana Ducu (18 ani) și Loredana Roșca (17 ani) au cucerit trofeul la Open-ul francez în competița junioarelor. Cele două s-au impus cu 6-1, 5-7, 11-9 în fața cuplului Bellis / Vondrousova. A fost primul trofeu de acest fel după 14 ani. În 1990, Irina Spîrlea și Ruxandra Dragomir au format ultima pereche din România care s-a impus în competiția de dublu a junioarelor la Roland Garros. ProSport a încercat să schițeze portretele celor două învingătoare și a aflat că Ioana Ducu, în timpul ei liber, confecționează obiecte vestimentare, iar Loredana Roșca a fost olimpică la limba română.
„Am renunțat la a participa la multe turnee pentru că nu aveam bani”
ProSport: Ioana, ce sentiment ai avut atunci când s-a încheiat partida și ai realizat că tu și Loredana sunteți câștigătoare la Roland Garros? Ioana Ducu: Pot să spun că am trăit un sentiment unic atunci, pe care nu l-am mai întâlnit niciodată în cariera mea de jucătoare de tenis. A fost emoționant. Ne-am simțit amândouă mari.
Când și de ce te-ai apucat de tenis? Ai încercat un alt sport înainte? La 9 ani și jumătate am pus pentru prima dată o rachetă de tenis în mână. Părinții meu jucau constant și mă luau cu ei la teren, le adunam mingile. Într-o zi, destul de revoltată, le-am spus că vreau și eu să încerc. M-au lăsat și iată unde am ajuns. Am un frate mai mic, face și el tenis. Nu știu dacă are potențial, mai trebuie să crească și abia după o să vedem dacă familia Ducu se poate mândri cu doi copii buni la turnee.
Părinții au fost cei mai mari susținători ai tăi? Mă refer aici din punct de vedere financiar. Am avut suportul necondiționat al lor, dar nu numai. Și antrenorii au fost alături de mine cu orice fel de ajutor. Provin dintr-o familie cu posibilități foarte bune, dar asta până la începutul anului trecut, când au început și ei să resimtă criza financiară. De atunci a fost dificil pentru mine să merg la turnee, la multe am și renunțat din această cauză. Uite, ca să vă dau un exemplu, în 2014, până în mai, când am reușit să intru într-un sistem cu echipa ITF, am jucat foarte puține turnee. Nici nu pot să le iau în considerare, de fapt. E greu, dar încercăm să o ne descurcăm așa cum putem.
„Sper să calc pe urmele Simonei Halep și nu numai”
Finala senioarelor cum ai trăit-o? Este Simona Halep un exemplu pentru junioarele ca tine și ca Loredana Roșca? Începând din sferturi, am văzut partidele Simonei din loja ei. Nu pot să descriu ceea ce am simțit. Atmosfera de acolo era una incredibilă. Ca să fiu sinceră, marele câștig pe care l-am avut de pe urma acestui lucru a fost acela că am simțit că în viitor voi fi și eu în locul Simonei. Știu că pot! Și da, Simona este un exemplu pentru noi. Vrem să îi călcăm pe urme și nu numai.
Ce planuri de viitor ai? Acum sunt în Germania, la ultimul turneu de junioare din cariera mea. Închei un capitol din viață și deschid un altul, la senioare. Cred că am făcut o treabă bună până acum, m-am clasat pe locul 14, am câștigat o finală de Grand Slam. Trag aer în piept și mă pregătesc să dau piept cu partea dificilă din cariera unei jucătoare de tenis. Sper din suflet să fie bine.
Ce faci în timpul liber? Când sunt acasă, mi-l petrec cu familia și cu prietenii. Le duc lipsa, mai ales că sunt tot timpul plecată la diverse turnee și nu am ocazia să îi văd atât de des pe cât mi-aș dori. Sunt pasionată de design vestimentar, dar nu am mai avut timp să creez nimic. Asta pentru că m-am pregătit pentru Roland Garros. Nu ies nicicum din tipare. Sunt o fată perfect normală, care ascultă orice tip de muzică. Bine, mai puțin manele. Citesc, mă duc la cinema. Cam la astea se rezumă activitățile mele când nu sunt pe terenul de tenis. Lucru din ce în ce mai rar, să fiu sinceră.
În timpul liber, Ioana Ducu schițează câteva idei pe foaia de hârtie, fiind pasionată de design vestimentar
„Am vrut, pentru cinci minute, să renunț la tenis”
Ce sacrificii ai fost nevoită să faci pentru a ajunge unde ești în prezent? Am fost nevoită să stau departe de părinți, plecată fiind constant, a trebuit să mă trezesc în fiecare zi dimineață, pentru a merge la antrenamente, a trebuit să am grijă la ce mănânc și multe dintre zilele considerate a fi de sărbătoare pentru ceilalți, precum Crăciunul, Revelionul sau ziua de naștere, au devenit normale și deloc ieșite din comun. Dar toate sacrificiile dispar atunci când câștigi. Uiți de tot și îți spui în sine că au meritat.
Care este cel mai mare defect al tău? Dar calitate? Ah, întrebarea asta nu mi-a mai fost pusă niciodată. Să mă gândesc… Știu defectul: sunt perfecționistă. Calitatea mea principală cred că este aceea că nu renunț niciodată, indiferent de câte lucruri ies în calea mea și îmi ingreunează drumul.
Ai vrut vreodată să renunți la tenis? Ai simțit că nu poți face față? Da, pentru cinci minute. Nu cred că este jucător de tenis care să nu se gândească la asta, cel puțin la început, când suportul pe care îl primești este din partea părinților și al antrenorului, când banii sunt puțini și performanțele la fel. Mi-a trecut prin minte, dar mi-am revenit și am mers mai departe. Atât doar, cinci minute și gata.
Ai timp și pentru o relație? Sunt cu cineva de aproape cinci ani. Este și el tot jucător de tenis, așa că îmi înțelege programul și nu ne certăm din cauza faptului că sunt plecată aproape tot timpul. E cu un an mai mare decât mine, deci e bine.
Loredana Roșca și Ioana Ducu au făcut istorie sâmbătă, la Roland Garros, câștigând titlul la junioare. De 14 ani nu s-a mai bucurat România e o asemenea performanță
Doru Roșca, tatăl Loredanei: „Sunt mândru, sunt fericit, sunt extaziat!”
Fost atlet, iar acum antrenor, tatăl Loredanei Roșca a dezvăluit pentru ProSport faptul că se aștepta ca fiica acestuia să cucerească titlul de Roland Garros: „E fata perfectă, nu a ieșit niciodată din cuvântul părinților. S-a dus la școală, ba chiar a fost olimpică la limba română. Vorbește perfect spaniola și catalană. Am o fată extraordinară”, a spus acesta. Mai mult de atât, Doru Roșca, întrebat fiind dacă Loredana a practicat un alt sport înainte de tenis, a recunoscut că fiica acestuia a jucat mai întâi handbal, dorind să calce pe urmele mamei: „A fost la junioare la Bilbao, unde a făcut primii ani de liceu. A încercat să facă performanță în sportul în care s-a consacrat mama ei”. În paralel, mergea și la antrenamentele de tenis. A ales racheta un an mai târziu. Fostul campion european și multiplul campion național la aruncarea cu ciocanul, Doru Roșca are o singură mâhnire: „Îmi pare rău că au fost promovate ambele fete prea puțin. Au avut norocul să joace finala în aceeași zi cu cea a Simonei Halep, altfel nu știu câți ar mai fi scris ceva de ele. Dar eu sunt mândru, sunt fericit, sunt extaziat”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER